Lazarescu Mircea Doru

 

 

Născut la 29.03.1939 în Lugoj, România. După terminarea liceului din localitate (Coriolan Brediceanu) urmează între 1955 – 1961 Facultatea de Medicină Generală, iniţial la Timişoara, apoi la Cluj. Din 1961 lucrează ca medic în domeniul psihiatriei, întâi la Spitalul Republican de Neuropsihiatrie infantilă Păclişa – Haţeg (1961 – 1963) apoi la Sanatoriul Naţional de Nevroze Săvârşin (cu Dr. D.Arthur şi Dr.O.Hanganu). Din 1965 activează  în cadrul Universităţii de Medicină din Timişoara, ca asistent al Prof.Eduard Pamfil, urmându-i acestuia, din 1983, la conducerea Catedrei şi a Clinicii Psihiatrice.

Din 1993 este membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale. Între 1990 – 1995 a fost primul preşedinte al Asociaţiei Române de Psihiatrie, contribuind la crearea multor Asociaţii de profil.

Este membru fondator al Asociaţiei Europene de Psihiatrie. A fost vicepreşedinte al Asociaţiei Danubiene de Psihiatrie, membru în bordul Secţiei  de Diagnostic şi Clasificare şi a celei de Psihopatologie a Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie (WPA) şi membru activ în bordul Secţiei de Psihopatologie a Asociaţiei Europene de Psihiatrie (AEP).

A organizat mai multe congrese naţionale şi internaţionale de psihiatrie, precum Congresele Europene de Psihopatologie de la Timişoara din 1992 şi 1994 şi Congresele Danubiene de Psihiatrie din 1996 şi 2006.

A fost implicat şi în viaţa intelectuală a României, întreţinând legături constante cu C.Noica în perioada 1977 - 1987 (cu vizite la Păltiniş şi Timişoara). A participat cu tablouri la expoziţii de pictură ale medicilor. A publicat eseuri de antropologie filosofică şi de memorialistică.

Domenii de interes:

Psihopatologie : clinică, doctrinară, istorică, fenomenologică, cognitivistă, developmentală, evoluţionistă.

Semnificaţia sindroamelor psihopatologice, doctrina vulnerabilitate-stres; psihiatrie socială şi comunitară, reabilitare psihosocială.

Antropologie/filosofie

Hermeneutică, fenomenologie, narativitate, argumentare; problematica sinelui („self", conştiinţă, eu, persoană); entităţi antropologice supraindividuale (eroii de naraţiune,personaje etc); corpul trăit; problematica devenirii, ontologie generală.