Note de jurnal 2020

15 Decembrie 2020

                                      Establishment-ul

        În SUA reuniunea marilor electori nu ţine seama de istericalele lui Trump – ce se fotografiază selfie, măreţ, în fundal cu muntele în care sunt sculptaţi cei patru preşedinţi fondatori – şi îl confirmă ca preşedinte pe Biden, la cei 78 ani ai săi. Deci, iese victorios establishment-ul. Care are tradiţie. Dar nu şi un new deal.

Trump afişa o nedisimulată opţiune pentru marii capitalişti şi pentru izolaţionismul unei Americi prospere. Pandemia de Covid-19 i-a dat însă peste cap succesele economice pe care le elaborase pentru SUA şi cetăţenii ei.

Cum se va mai face oare politică după toţi aceşti ani în care a devenit  evident (oricum în Europa) insatisfacţia faţă de stilul partidelor tradiţionale – cu mişcarea lui Macron, avansarea dreptei radicale, tradiţionalismul din Rusia lui Putin etc. – într-o lume în care clasele sociale corelate economiei au încetat să mai fie un suport real pentru partide ?

Ce culori şi nuanţe vor avea oare sloganurile electorale în lumea politicului începând cu 2021 ?

 

                                          Vikingii, Eurasia şi NATO

Anul 2020 nu a adus nici un progres în armonizarea relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Ba, dimpotrivă, mişcarea din Belarus şi criza Navalnîi au mărit distanţele. Puntea Eurasiatica pe care a încercat-o Rusia începând cu Secolul Luminilor, după ce a cucerit Samarkandul lui Timur Lenk, n-a avut consecinţe…..Aşa că, privim acum la lenta refacere a noului drum al mătăsii, în ritmurile Chinei.

Cine s-ar juca de-a psihanaliza istoriei şi-ar aminti însă de povestea necreştinaţilor vikingi din nord, a căror nelinişti de a călători pe ape se afirmau înainte de anul 1.000, în jurul unei Europe ce doar ulterior s-a structurat plenar, cu burgurile şi imensele sale catedrale, cu cavalerii, regii şi împăraţii ei. Pe atunci războinicii şi comercianţii vikingi au migrat deci din Scandinavia spre vest, înfiinţând în Irlanda Dublin-ul, făcând comerţ intensiv în York-ul Angliei şi năvălind apoi în această ţară……Iar spre est, au străbătut ulterioara Rusie (împingând pe uscat corăbiile între râuri) până la Constantinopol,……de unde s-au întors cu monezi de aur, vase coapte, statuete budiste din nordul Indiei şi mătăsuri chinezeşti……

Crezând în Thor şi Odin, în glorie şi onoare, ei au invadat apoi continentul European navigând în susul râurilor…….. şi l-au ocolit pe mare, instalând în peninsula Italiei, la Salerno, un Împărat Viking al Imperiului germano roman….. Iar în alta direcţie s-au dus spre Islanda, ajungând chiar până la îndepărtatul continent al Americii, în Vinland…. Această nelinişte de navigaţie expansivă a constituit probabil infrastructura apetenţei  ulterioare a Europei pentru expediţii maritime îndepărtate, dincolo de terestrele Cruciade cu obiectiv fix.

Adică, pe scurt, cucerirea lumii de după Renaştere, ce s-a făcut pe ape.

Astfel încât şi în prezent Europa nu poate respira fără dimensiunea transatlantică a NATO.

Iar Rusia – a cărui nume vine de la etichetarea bizantină a vikingilor şi în care expresia « copilul meu » se pronunţa (probabil, ca o consecinţă a vechiului lanţ viking) la fel ca în Marea Britanie («  mai son ») - nu reușește să articuleze Europa de Euroasia, spre care e deschisă…dar  pe pământ….

 

 

 

 

                                  Ziua internaţională a migrației

În prezent când există zile internaţionale aproape pentru orice – de ex. pentru orbii care circulă cu baston alb – una în plus cum ar fi cea a migraţiei, nu mai impresionează pe nimeni. Probabil ca ea a fost instituită de ONU cu gândul la cei care migrează din ţările cu război civil şi majoră intoleranţă.

Totuși, privitor la migrație, istoria ne trimite  la o lungă listă, ce o putem începe cu cea a lui însăşi homo sapiens, din Africa în Europa,… in Eurasia,….. în America şi Australia….. Apoi, cea a indoeuropenilor….Şi, în continuare, migraţiile de la sfârşitul Imperiului Roman,….. expansiunea Europei (prin cruciade şi cucerirea Terei pe cale maritimă)….. colonizarea SUA,……… popularea Canadei (inclusiv în prezent, desigur prin migraţii legale) ş.a.m.d.……Ergo : am avea nevoie de o definiție operațională a termenului « migrație ».

În lista de mai sus nu au fost menționați țiganii. Cei corturari însă, nu doar migrează cu trăsurile, dar şi cerșesc… Cioran, care admira cerșetoria, susținea însă, insistent, ca ea nu se datorează doar sărăciei sau specifică vreunei etnii, ci e constitutivă naturii umane.

Oare nu se va institui şi o zi internațională a cerșetoriei ?

 

18 decembrie

                                         Primăvara Arabă şi tribalismul.

Au trecut zece ani de la speranţa confuză iscată (cel puţin în Europa) de “primăvara arabă”.

Flacăra entuziasmului de atunci s-a stins, desigur ; așa cum era şi firesc. Iar peste timp, pare a rămâne o singură concluzie.

Faptic, Egiptul, după ce a trecut printr-o scurtă epocă de cvasifundamentalism, a revenit la tradiţionala sa politică interna autoritară (ca să nu-i spunem chiar pe nume – dictatură militară); şi la aceeaşi sărăcie a maselor. Syria a rămas cu acelaşi Assad de atunci, suportând însă ani pustiitori de război civil, emergenţa unui stat Islamic, cvasidivizarea ţării şi o migraţie populaţională cum nu s-a mai văzut în istoria recent. În Tunisia, în prezent, aproape nimic nou. Iar Lybia lui Gadaffi e in zilele noastre divizată în două părţi aflate pe picior de război….iar standardul populaţiei generale e mult sub cel de pe vremea dictatorului.

Concluzia evidentă pare a fi ca (ceea ce nu e prea plăcut să se spună cu voce tare) această primăvară arabă a dovedit încă o dată clar – ceea ce se ştia de pe vremea războiului din Afganistan şi Irak, daca chiar vrem sa ne punem ochelari in fata stilului de guvernare a monarhiilor din Golf – ca, o mare parte a omenirii actuale, chiar în vecinătatea Europei, trăieşte, şi în prezent într-o structură profund tribală.

(Şi când te gândeşti că teoreticienii postmodernismului comentează ca soarta Occidentului postmodern e de a evolua în direcţia unei societăţi de tip neo-tribal…)

 

                                            Acordul de la Paris

Anul acesta s-au împlinit cinci ani de la Conferinţa Mondială pentru protejarea mediului de la Paris. Deşi bilanţul nu e prea încurajator, omenirea a învăţat să nu dispere uşor….şi să mediteze în adâncime asupra fenomenelor ce le produce.

Astfel, ştim azi că, de când specia homo s-a afirmat – şi mai ales de când s-a răspândit homo sapiens – fauna din jurul său s-a redus in mod constant, tot mai multe specii dispărând (sau aproape…). Acest bilanţ se referă la perioada de dinainte de neolitic.

Devenind apoi omul agricultor şi păstor, speciile selecţionate s-au multiplicat, desigur. Dar defrişările pentru terenurile agricole au continuat procesul distructiv deja început.

Iar odată cu revoluţia industrială, nevoia de energie utilizabilă la discreţie, l-a împins pe omul modernităţii să atace şi biosfera decedată şi sedimentată în subpământuri, sub formă de cărbune, petrol şi gaze. Iar arderea acestora a modificat aerul, a răscolit clima….şi… a făcut necesar Acordul de la Paris.

Decomandată, încălzirea globala continuă în  biosferă…... Dar odată cu încheierea istoriei….se va petrece probabil ceva…care sa modifice cumva…. situația…

Dar  « Ce ? »…. si « Cum ? »………

 

                                                     Serialele Netflix

Lista neagră, serial accesibil pe calculator, bine conceput şi filmat….eroina e frumoasă şi luminoasă, personajul principal e fascinant şi ambiguu…în centru e CIA şi mafia criminală internaţională la vârf…intriga e centrată de teoria conspirației….dar apar şi solitari cu comportamente aberante…poți vedea filmate cadre din lumea bună, din cea mijlocie şi din cea mizeră….crime sadice, proiectarea unor răzbunări cumplite, oameni cu multiple feţe…o intrigă cu suspansuri…soluții miraculoase ca în basme….o enigmă de fond ce se tot adânceşte…….

    În acest context, tradiţionalele valori şi instanţe ale familiei, paternităţii, dragostei, justiţiei, prieteniei, sunt amintite – parcă cu nostalgie – plutind însă într-o atmosfera de ambiguitate,….. ce uneori îţi dă speranţa…. iar alteori te cutremură….În ansamblu o lume cumplită, crudă, plină de riscuri, tranzacţii şi compromisuri, curaj, eroism, disperare, …..fără timp pentru reflexie şi vise deşarte….Nu se conturează (încă) vreun posibil viitor….. al vreunei oaze de linişte şi pace…….

Totul e fascinant şi chinuitor, amintindu-ţi că vremea soluţiilor clare şi distincte s-a încheiat odată cu epoca romantismului revoluţionar….Pare că au trecut milenii de la Comedia umană a lui Balzac şi de la Mizerabilii lui Hugo …..(Iar cine a fost contemporan cu ecloziunea literaturii existenţialiste îşi poate aminti de cartea lui Simone de Bouvoire « Pour une morale de l’ambiguite »  unde era însă vorba de rezistenţa împotriva fascismului, de comuniști autentici… şi… de celebrul « l’angageamment   » existenţialist )……

        În acea epocă, ceva din ideea de viitor (eventual) mai pâlpâia, totuși….

        Acum……

 

23 Decembrie                             

                                          Guvernul

Avem în sfârşit un Guvern al României, de coaliţie (ceea ce e probabil bine, dacă se vor suspecta reciproc), rezultat din negocieri (dure),  posibil pentru patru ani (dă Doamne !),..şi (așa cum şi-a dorit-o Președintele) condus de liberali.

Totul s-a petrecut la final în plină viteză (după săptămâni de migăloase tratative), « la ţanc » cum i-ar place să zică Neamţului.

Să sperăm că va reuşi să navigheze (cumva) în apele tulburi ale acestor vremi, să încropească (cel puţin până la un punct) infrastructura ţării (mai ales cea rutieră), să menţină o structură (destul de) stabilă a învăţământului, să digitalizeze (şi să modifice benefic) administraţia ş.a.m.d.).

Căci, din altă perspectivă, multe din ţările lumii actuale (între care şi România) nu pot fi modificate în profunzime (nici Turcia, nici Brazilia, nici Arabia Saudită, nici Bulgaria sau Belarus), de vreme ce ele n-au trecut printr-o istorie a burgurilor şi a unui Secolul al Raţiunii (la fel ca Europa Occidentală),  promovând efectiv  ideea de persoană, alfabetizarea cumulativă, în masă, de-a-lungul mai multor generații, cu incorporarea unui simţ civic de către cetăţeanul ce sprijină o democraţie reprezentativă….etc…

 

24 Decembrie    

                                         Lumea multipolară

 

În ajunul Crăciunului se anunţă că Marea Britanie şi UE au ajuns, după patru ani şi jumătate, la un acord pentru un Brexit ordonat.

Va reuşi oare acest Regat Unit al Marii Britanii să realizeze o reînchegare a nucleului dur a Commonwelth-ului – Canada, Australia, India (asociind poate şi Japonia) – pentru a constitui un pol cu o pondere semnificativă în actuala lume în care SUA şi China se concurează,….. Europa, totuşi, contează….iar Rusia rămâne o putere militară semnificativă… ?

 

25 Decembrie

                                     Sărbătorile şi pandemia.

        La sfârșitul acestui Decembrie, odată cu Crăciunul şi sărbătorile ce se succed până la Bobotează, putem reflecta la profunzimea antropologică pe care o ataca acest răzbunător Covid-19. Căci sloganul general şi oficial ce s-a impus – inclusiv în Germania - a fost : « de Crăciun, doar o întâlnire într-o familie restrânsă « … » de Revelion, fără petreceri comunitare şi focuri de artificii » !

     Dar șiragul de sărbători care despart moartea vechiului an de nașterea celui nou e principalul eveniment ritualic instituit de omenirea agrară în ultimii 10.000 de ani (alături - sau împreună cu – începutul primăverii )….Timp sărbătoresc în care comuniunea comunitară era stimulată şi prin simbolica abolire a ierarhiilor (sclavul devenea rege  la Saturnalii, şi invers )…şi prin reîntâlnirea cu strămoșii decedați (a căror măşti erau purtate în această perioadă, carnavalescă)….Căci mulțimea trebuia să se contopească într-o masă nucleară de intersubiectivitate (transcedentalo transcendentă)  pentru a reface periodic liantul mitico spiritual ce definea însăşi identitatea comunităţii….

      Dacă timpul sărbătorilor se va putea reduce la mici distracții şi satisfacții în grup restrâns - sau lărgit tehnologic - …… clar că trecem în altă lume

 

                                                   Brexit-ul şi pescuitul

Pe parcursul îndelungatei negocieri a Brexit-ului, spre final mult timp s-a consumat cu două articole, unul fiind cel al pescuitului. Deşi acesta ocupă sub 1% din economia UK, britanicii au ţinut cu dinţii la controlul asupra apelor teritoriale, apărând ca hipersensibili la tema suveranităţii granițelor.

Desigur, mările şi oceanele din jurul Insulelor Britanice nu au încetat să conţină ceva peşte. Dar la ora actuală grosul exploatărilor piscicole se realizează peste tot în lume în manieră cvasiindustrială, în ferme acvatice sau printr-o tehnologie performantă ce acţionează în zonele maritime şi în perioadele cu mare aflux de peste,

La fel ca cele ce se petrec pe pământ (unde producția vegetală şi animalieră se circumscriu în zone cvasiindustriale în care operează ingineria genetică….iar restul constă din rezervații şi parcuri naționale, de admirat în vacanţe) apele şi mările Terrei se supun, şi ele, regulilor de producţie şi de loisire.

    Deci, probabil britanicii s-au bătut atât de crâncen pentru suveranitatea ţărmurilor pentru a nu fi tulburați de ochi străini în timpul yachting-ului.

 

 

 

                                           Enigmele polițiste

     Romanele poliţiste din seria San Antonio pot fi citite cu amuzament când eşti într-o anumită dispoziţie sufletească. Dar genul poliţist s-a diferenţiat şi el enorm în lumea post capitalisto-comunistă, atât prin scris cât şi prin filmologie. (Foucault semnala, undeva, că în sec.XIX genul părea ceva nou, mai ales când implica excrocherii, date fiind progresele specifice ale ştiinţei – vezi Conan Doyle – dar şi ale sistemului judiciar şi al penitenciarelor). Moştenirea veacului lui Darwin ne-a lăsat însă şi opera, cu grave accente de roman polițist,  lui Edgar Allan Poe…. şi pe cea a lui Dostoievski.

Desigur, de vreme ce şi basmele s-au salvat, cumva, în vremea filmului şi internetului, intervin acum şi scenariile « science fiction », vampirii şi extratereştrii….. Mai apar apoi şi teme din aria psihanalitic psihoterapică (e.g. romanul Pacienta tăcută).

…Vorba e că, o situaţie enigmatică pune şi mintea la contribuție…mai mult chiar decât în sport. Poate se vor organiza – sau, s-au organizat deja – Olimpiade şi burse pentru scenarii poliţist detectiviste.

                                             Axis mundi

În zilele noastre putem reconstitui traseul  prin care invenţiile chineze – tiparul, hârtia, busola, praful de puşcă etc. – au devenit intens operaţionale în Occident, după Renaştere. Căci, ele au întâlnit aici o civilizaţie ce fusese plămădita într-o cultură reorganizată de scrisul alfabetic feniceano-greco-roman… şi centrată de un monoteism care, susţinând crearea lumii din nimic, recuperase valenţele matematice a lui zero, după călătoria acestuia prin India şi lumea islamică.

Actuala Chină avansează însă şi operează cu tehnologia pe care modernitatea Europei a descoperit-o, asimilat-o şi dezvoltat-o, menţinând tradiţia centrului ce controlează totul. Caci, avansul metodic actual al Chinei nu ţine doar de fantastica sa creştere economica, ci şi de metoda migăloasă de a construi o infrastructură comunicaţională şi operaţională, fără a pierde controlul de la centru (botezarea unei părţi a acestei expansiuni drept “noul drum al mătăsii” e o metaforă de circumstanţă; dovadă stilul în care se infiltrează în Africa şi America Latină sau prin rețelele 5 G şi comunicațiile prin sateliți).

Problema organizării lumii în jurul unui centru e definitorie pentru orice cultură inițială, care considera că în propria-i capitală se afla centrul lumii  -« axis mundi », cum a demonstrat Eliade. Europa a pierdut varianta primară a acestei teme, diferențiindu-se într-un model ce rămâne un referențial central dar difuz.

Când şi cum se va ajunge, oare, la momentul şi punctul critic, în care ancestrala oferta explicită pe care o reia China actuală, să se echilibreze cu varianta unui centru-dispers, dezvoltată de civilizația Occidentului….!?

 

31 12 2020             

                                         Anul Covid-19

        Iată şi  sfârșitul anului în care s-a declanșat şi impus pandemia de Covid-19......Iar cu toate vaccinurile ce se lansează, e evident că în 2021 se va menține, în mare, aceeaşi ambianţă relațională restrictivă............şi, deci, blocarea stilului de viață spontan, dezinhibat  şi gregar expansiv cu are ne-au obișnuit societățile de consum......

        Dincolo de problemele şi ajustările comportamental - economice pe care oamenii le vor dezvolta în anul ce vine, va fi inevitabilă şi o meditație reflexivă asupra modelelor evolutive în multiunivers; procese care conduc spre ființe inteligente similiumane. Mai precis întrebarea: Oare peste tot.... în toate direcțiile acestuia, se desfăşoară o secvențialitate similară cu  cea pe care o știm de pe Terra noastră?....Adică: apariția unei materii vii nestructurate ce tinde spre formarea de celule ce se diferențiază apoi în plante şi animale.... iar vertebratele mamifere ce pornesc pe un drum al telencefalizarii ajung la ființe cu limbaj narativ critic ce dezvoltă unelte şi civilizaţii.....cultivând, stăpânind şi manevrând astfel natura vie diferențiată încât să o conducă, de la un moment dat, spre extincție... ...Determinând, pe cale de consecință, o ripostă agresivă din  partea respectivei materii vii..... în varianta sa precelulară....sub forma unei pandemii de Covid 19....??.......